Scurt istoric al conacului Oteteleșanu

O serie de relatari interesante despre aceste locuri aflam din Jurnalul intim al scriitorului Ioan Slavici. Intr-o epistola, prozatorul se refera la un eveniment istoric petrecut prin apropierea Magurelelor: “Magurelele au fost mosie de zestre a Stanchii Doamnei si se intindea din Dambovita pana-n Arges. Mihai-Voda Viteazul avea aici loc de sedere, unde a tinut in ajunul bataliei de la Calugareni consiliul de razboi, si batranii arata si azi unde se afla cula lui, din care n-a mai ramas decat o pivnita”. Tot din insemnarile lui Slavici am aflat cum au ajuns mosia Magurele in stapanirea familiei Otetelesanu. Domnita Ilinca, fiica lui Nicolae Patrascu voievod, s-a maritat cu fiul lui Stroe Leurdeanu. Sotul ei a fost ucis in 1658 de Mihnea al III-lea si dupa decesul Ilincai, in 1668, Leon Voda i-a luat mosiile si le-a dat Elenei Cantacuzino. Cu timpul Cantacuzinii au impartit mosia, o parte din aceasta fiind cumparata de Ioan Otetelesanu. Prin testamentul sau din 19.03.1876, Ioan Otetelesanu lasa “toata averea sa, pentru ca sa serveasca la facerea unui institut de fete romance carora li se va da o crestere si educatie de bune nume de familie, fara pretentie sau lux“ (din “Cartea de danie a Domnului Ioan Kalinderu catre Academia Romana” – 19.04.1893). Dupa incetarea din viata a sotiei sale, Elena Otetelesanu, la 4 decembrie 1888, a fost pus in posesiune domnul Ioan Kalinderu, administratorul averii Otetelesanu si membru al Academiei Romane. Acesta, inca inainte de a dona Academiei Romane (1893) toata averea familiei Otetelesanu, inclusiv mosia Magurele cu castelul, parcul, dependintele, etc., terminase restaurarea castelului, programul de studii si planul de organizare al institutului. Acesta a fost inaugurat in anul scolar 1894 – 1895 cu prima serie de 15 eleve, a clasei I, directorul de studii al institutului fiind Ioan Slavici. In anul 1895, a fost primita a doua serie de 15 eleve. Deoarece in planul organizare erau prevazute 5 clase, iar in castel erau incaperi numai pentru trei s-au ridicat alaturi alte doua constructii (1898) in care sa fie instalate celelalte doua clase. Elevele primeau aici pe langa cultura normala si cuvenita pregatire teoretica spre a putea intelege indrumarile ce li se dau pentru chivernisirea casnica si pentru cresterea copiilor. Ele studiau botanica, zoologia, chimia, filozofia, igiena, psihologia si estetica. Pentru deprinderile practice, elevele lucrau pe rand saptamanal la bucatarie, sufragerie, atelier (confectii, tesut), dormitor, gospodarie (ingrijirea pasarilor, porcilor, vacilor, albinelor, pestilor, gradinii de legume, pomilor si viei). Edificat in a doua jumatate a sec. XIX, conacul, azi ”Blocul M”, face parte din ansamblul fostului conac Otetelesanu, impreuna cu biserica ”Sf-tii Imparati C-tin si Elena” aflata in apropiere, pe strada Milcov la nr. 2. Conacul se afla in incinta IFA Magurele formand un ansamblu unitar cu parcul si celelalte constructii din incinta, care nu sunt monumente istorice. Conacul Otetelesanu se afla acum in administrarea Institutului National de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, fiind o cladire cu incaperi spatioase pe trei nivele situata intr-un parc fromos, dar neingrijit. Palatul – conac a fost modificat in perioada 1945-1950 pentru Institutul de Fizica Atomica, fiind inlaturate unele din elementele de arhitectura, care ii dadea caracterul epocii. Afectat de cutremurele din 1977,1986 si 1990 ”Blocul M” a fost abandonat ca urmare a starii de degradare si a lipsei de fonduri financiare pentru reparatii, dar si declinului cercetarii romanesti in domeniul fizicii atomice. In parcul Institutului de Fizica se afla si bustul lui Mihai Eminescu, opera a sculptorului Mihai Onofrei, posesor al premiului de stat in 1952. Bustul a fost executat, folosindu-se fotografia lui Eminescu din februarie 1878 facuta de pictorul si fotograful ceh Franz Duschek. Acesta mai facuse fotografii in parcul Oteteleseanu in perioada 1863 – 1868, fotografii ce ilustreaza aspectul initial al conacului, parcului si bisericii. Statuia se gaseste langa chioscul de lemn, existent in parc la 1863, unde se presupune ca a poposit Mihai Eminescu cu Ioan Slavici in plimbarile lor la sfarsit de saptamana intru-cat la vremea aceea “cea mai apropiata din gradinile de la Filaret si totodata si mai vestita dintre aceste gradini boieresti era cea de la Magurele a lui Otetelisanu, care era deschisa pentru bucuresteni” (Jurnalul intim al lui Ioan Slavici,1909). Referiri la trecerea marelui poet pe aceste meleaguri, gasim in acelasi Jurnalul intim al lui Ioan Slavici (1909) : “Ma duceam acolo de cele mai multe ori cu Eminescu, mai ales dupa amiaza si stateam pana spre miezul noptii, caci plina era gradina mai ales serile, cand luna-si revarsa lumina peste lac si peste luminisuri, incat parca te aflai pe celalalt taram, intre smei, zane si feti frumosi. Aici sta castelul singuratic oglindindu-se in lacuri, aici e terasa cu liane, aici erau somnoroasele pasarele care la cuiburi se aduna, aici luna iese ‘ntreaga si se’nalta asa balaie, dar tot aici era si teatrul de papusi si zvonul de vorbe omenesti”. Slavici indica prin citatele sale sursa de inspiratie a marelui nostru poet. Din ansamblul fostului conac mai regasim biserica Sfintii "Imparati Constantin si Elena" din strada Milcov nr.2 si parcul din apropiere, care mai pastreaza mici urme ale vremurilor de atunci. Biserica cu hramul “Sfintii Imparati Constantin si Elena”, ctitoria facatorilor de bine si in veci pomeniti, Ioan si Elena Otetelesanu, s-a zidit in anii 1851-1853, pictura in ulei cu tablouri in stilul renasterii fiind a pictorului Gh. Tatarascu din anul 1853. Aceasta a fost inzestrata de ctitori cu toate obiectele si odoarele necesare cultului divin. Biserica, cu planul trilobat avand absidele laterale poligonale si cea a altarului semicirculara, se remara prin imbinarea armonioasa a volumelor.